In urma cu vreo doua saptamani s-a implinit un an de cand m-am indragostit nebuneste si irecuperabil de… un ORAS. Exact! Si nu unul oarecare, ci - dupa parerea multora - cel mai romantic din lume… ei da, este vorba despre PARIS. Asa cum il vad eu, Parisul este „cel mai” din foarte multe puncte de vedere, insa nu vreau acum sa incep sa-l descriu sau sa spun ce am vazut sau am trait acolo – cuvintele sunt prea sarace. Nu poti sa realizezi ce inseamna Parisul din povestile altora, din carti sau documentare TV… trebuie sa-l vezi, sa-l gusti, sa-l mirosi, sa-l auzi, sa-l simti cu toata fiinta, pentru ca fiecare are un mod diferit de a percepe lucrurile.

 

Inainte sa am fericita ocazie de a petrece vreo zece zile acolo, pot spune ca Parisul nu se afla chiar printre primele pozitii de pe lista mea cu „destinatii de vacanta”. Mai vizitasem cateva tari inainte (e drept, pot sa le numar pe degetele de la o mana) si chiar cateva capitale europene, insa nici una nu a depasit stadiul de „ok, am bifat-o si pe asta… next!”. De data asta insa ceva s-a intamplat, ceva a vibrat inauntrul meu si nici acum, dupa un an de zile, sentimentele pe care le-am trait atunci nu au palit… nu trece o zi fara ca o vorba, un lucru cat de neisemnat sa nu nu-mi aduca aminte de Paris si e suficient ca sa ma faca sa simt cum mi se strange stomacul si cum inghit cu noduri. Stiu ca pot fi considerata nebuna de catre cei care nu au trait niciodata un astfel de sentiment… de altfel, chiar ieri stateam de vorba cu un domn - sa fi fost cu vreo doi ani mai in varsta decat mine – si, printre altele am ajuns sa vorbim despre orasele din Romania si ce pot oferi ele din punct de vedere profesional, cultural, entertainment etc. Asa am ajuns sa-i spun ca m-am indragostit de Paris, moment in care tipul m-a privit tare ciudat si neincrezator si mi-a spus foarte nonsalant „N-ai cum sa te indragostesti de un oras!” De ce nu?, m-am intrebat eu… ce e oare asa de nemaivazut si nemaintalnit? De ce acest cuvant este folosit doar atunci cand iti exprimi sentimentele pentru o alta persoana si nu poate fi uzitat la fel de bine cand vorbesti de obiecte sau orase? Atunci cand o un om reuseste sa-ti „zgandareasca” linistea si iti creaza acele stari de febrilitate cu fluturi in stomac si tot tacamul, e foarte natural sa spui ca „m-am indragostit”… Partea bizara este ca nu pot spune ca as face orice ca sa locuiesc acolo… desigur, nu as spune „nu” daca s-ar ivi ocazia… insa pentru mine bucuria vine din faptul ca el exista, ca-l stiu aici pe Pamant, ca pot ajunge acolo cand vreau, in doar 4 ore de zbor, ca-i port amintirea cu mine in gand si in suflet oriunde… asta ma face fericita.

Intamplarea a facut ca, la scurt timp dupa ce am revenit de pe meleaguri pariziene, sa gasesc intr-o revista un interviu cu un domn (al carui nume din pacate nu l-am retinut, stiu doar ca este director la o companie autohtona) care a reusit sa surprinda esentialul intr-o singura fraza. Intrebarea era „Care este cea mai romantica destinatie pe care ai alege-o pentru Ziua Indragostitilor?”, iar raspunsul este de-a dreptul fermecator:

„Paris. Pentru ca este catifelat in Place des Vosges, misterios in pasajul dinspre Palais Royal si Rue des Petits Champs, imperial in Place de la Concorde, jucaus pe Rue Mazarine, fosnitor in Jardin du Luxembourg, tandru pe Alée des Cygnes, elegant in Musée Jacquemart-André, devastator pe Pont Neuf, insolent in fata centrului Pompidou, arogant in Place Vendôme, nesigur in Bagatelle, insinuant pe Rue du Faubourg Saint-Honoré. Pentru aerul sau alcatuit din flirt, parfum, bauguettes si criossants. Pentru ca Parisul este ca o femeie, il iubesc ca pe o femeie.”

 

 

 

 

 

Place des Vosges

 

 

 

Palais Royal

 

 

 

Place de la Concorde

 

 

 

 

Jardin du Luxembourg

 

 

 

Musée Jacquemart-André

 

 

 

 

 

 

Centrul Pompidou

 

 

 

 

Place Vendôme

Your response: